SCURT ISTORIC

 

 Turta dulce, minunea din antichitate

 

  Atracția către aceste pâinici făcute din făină și îndulcite cu miere amestecată cu ghimbir sunt cunoscute și prețuite incă din antichitate, datorită virtuților curative ale ghimbirului.

   Primele mărturii despre acest sortiment de pâinici, apar pe la sfârșitul primului mileniu de la călugărul armean Grigorie Macarie care se retrage în ultimii ani de viată în Franța, unde începe să gătească tot felul de produse de patiserie. Cel mai apreciat era turta dulce al cărui ingredient principal era ghimbirulasa cum reiese și din numele său din limbă engleză (gingerbread).

 

 Mirodeniile din turtă dulce, mai valoroase decât aurul

 

   Rețeta de turtă dulce a cunoscut numeroase modificări, iar ingredientele folosite au variat de-a lungul timpului. Ingredientele principale: pesmetul, zahărul, alunele de pădure măcinate și, firește, ghimbirul, au fost schimbate cu timpul. Englezii au înlocuit pesmetul cu făina de grâu și au adăugat ouă și îndulcitori. Astăzi, rețetă e ceva mai elaborată și conține următoarele ingrediente: unt gras, zahăr brun, făină de secară și de grâu, scortisoară, nucsoară, cuișoare măcinate, enibahar măcinat, zahăr vanilat și ghimbir. O adevărată bombă de condiment și arome! 

   Toate mirodeniile pe care le conține turtă dulce în prezent-ghimbir, cuișoare, nucsoară, anason, scortisoară erau aduse din regiuni indepărtate ale Extremului Orient și ale Africii, și se aflau printre cele mai scumpe și mai fascinante condimente, valorau cândva mai mult decât aurul, se foloseau ca dar pentru regi, ori ca monedă de schimb, erau un semn al puterii, iar pentru a le obține s-au purtat războaie. Datorită acestor condiment, turta dulce era considerată și un leac împotrivă răcelii.

   Începând cu secolul al-XVI-lea, târgurile sunt folosite ca un prilej pentru coacerea
și vânzarea acestor pâinici de ghimbir în cantităti de larg consum. Cum asemenea ocazii erau de regulă aflate sub patronajului unui sfânt, imaginea acestuia se regăsea, de regulă, imprimată, chiar aurită pe bucătile de turtă dulce. De aici, nu a mai fost nevoie decât de un mic pas pentru ca acest meșteșug să devină o adevarată artă.

 

 Turta dulce în viziunea marilor autori 

  Această artă a preparării micilor pâinici cu ghimbir l-au determinat pe celebrul William Shakespeare însuși să spună în Zadarnicele Chinuri ale Dragostei: Să am eu pe lumea asta măcar o para, ți-aș da-o să-ți cumperi turtă dulce…”

 

 Turta dulce…cadoul capetelor încoronate

 Regină Elisabeta I a avut idea de a face turta dulce în forme de omuleți. Când pleca în vizite oficiale peste hotare, Regina Elisabeta a Marii Britanii ducea cadou turtă dulce glazurată. 

 

 Turta dulce în povești

 Căsuta de turtă dulce a apărut în Germania, prin anii 1800, după povestea fraților Grimm, Hansel și Gretel. Cei doi au fost ademeniți de o vrăjitoare rea într-o căsută de turtă dulce.

 

 Povestea Omului de turtă dulce a fost tipărită, se pare, pentru prima dată abia în anul 1875 în Revista Sfântului Nicolae, o revistă lunară de animație pentru copii în Statele Unite ale Americii.

 Celebritatea artistică a fabulei omului de turtă a fost dusă mai departe pană în zilele noastre. Cei pasionați de lumea desenelor animate vor recunoaște personajul Omului de Turtă Dulce în filmul de mare succes Shrek; 

 Un lucru rămane cert și după sute de ani, turta dulce este magică și nu putem vorbi despre copilărie fără să nu ne aducem aminte de ea și de aroma îmbietoare de scortisoară.